Tapiserie - traditie si inovatie. Работа №4407

Tapiserie – tradiţie şi inovaţie
“Tapiseria este o lucrare de arta efectuată ait cu maşina, ct şi manual,n care desenul rezultă din chiar armatura ei şi care este destinată să formeze panouri verticale”-definiţie dată de dicţionarul Robert. Paris 1970. Acelaş termen n micul dicţionar enciclopedic romnesc e definit ca: ”O ţesatură decorativă din lnă sau matase, lucrată manual sau la razboi, folosită mai ales la mpodobirea pereţilor sau a unei mobile.”
Cuvntul “gobelen”, pe care l folosim foarte des, atribuindu-l panourilor textile, s-a născut n Franta n sec.17. şi datoreaza apariţia numelui familiei Gobelen şi a trecut, la nceput n denumirea fabricii şi localităţii, unde se afla fabrica,mai trziu şi la articolele confecţionate de aceasta fabrică.n sec. 17, Ludovic 14 a cumpărat atelierul de ţesut şi de vopsit a familiei Gobelen şi a creat pe baza lor ”Manufactura mpărătească de gobelen”
Rezultă din acestea că trăsăturile caracteristice unei piese textile ce poate fi numită tapiserie sau gobelen sunt urmatoarele:
a) o suprafaţă ţesută n scop decorativ, care implică un proiect prealabil (cartonul executat de artistul proiectant)
b) un motiv individualizat, care conferă personalitate lucrării, ce rezultă chiar din stuctura materiei prime;
c) obligativitatea aşezării acestei piese ntr-o anumită poziţie,astfel ca valoarea sa decorativă să se impună privirii ntr-un interior ntocmai ca un tablou.
Analiznd caracteristicile şi tehnicile utilizate n tapiseria contemporană, remarcăm că războiul de ţesut de tip ţărănesc constituie şi astăzi instrumentul de lucru preferat al artiştilor. Urzeala de bumbac alcătuieste la toate tapiseriile bidimensionale materialul de baza, lna fiind destinată bătăturii, cel mai des singură, alteori combinată cu mătase, fir de aur sau argint,material plastic, resturi sau chiar fibre metalice.
Preferinţa pentru lna se datorează nu numai tradiţiei şi persistenţei, prestigiului ei in lumea, modernă-cu deosebire de decorul interioarelor de locuit, pe care le ncălzeşte ca nici un alt material-dar şi posibilităţilor cromatice infinite pe care le deţine, pretndu-se la jocuri de culori mate, ca şi la o nuanţare subtilă, obţinută n trecut ndeosebi din coloranţi naturali. Printre coloranţii naturali folosiţi şi n trecut, şi n prezent la vopsirea lnii sunt aşa plante ca:nucul (frunzele şi cojile) coaja de la ceapă, porumbrele, poama cinelui, lemnul cinelui, castan, coajă de stejar, frunze de gutui,codiţe de vişină, ghindă, macieş, păpădie, pojarniţă, drobiţă, călin şi foarte multe alte plante din care obţinem nuanţe placute şi destul de variate.
Pentru ca colorantul să fie mai rezistent la soare şi timp, se folosesc şi aşa-numiţii mordanţi naturali: - moarea de varză;
şi chimici: - diferite săruri chimice.
Armonia ce rezultă din aceasta variaţie cromatică, ca şi atmosfera calmă, pe care o degajă ţesăturile din lnă n oricare ncăpere, sunt cunoscute de veacuri şi au fost apreciate n toate epocile.
Modulul ARTA COVORULUI, recomandat pentru studiere n clasele a 7-ea şi a 8-a sunt foarte binevenite ,deoarece apare posibilitatea de a studia şi promova un domeniu al artei naţionale foarte preţios din punct de vedere artistic.
n clasa a 7-ea se propune pentru studiere ţesutul neted: ţesătură simplă, ţesătură cu găuri, ţesătură simplă pe fir comun. Vă prezint n continuare schemele tehnologice pentru realizarea practică a ţesutului neted:
Ţesătură simplă
Ţesătură simplă cu găuri
Ţesut simplu legat
n clasa a 8-a se propune pentru studiere ţesutul factural.n manualul de educaţie tehnologică este descrisă tehnologia executării covorului n bumbi; eu recomand pentru studiere ţesutul factural, realiznd pe parcursul semestrului 6 tipuri de ţesut factural şi n final obţinem adevărate lucrări de artă. Vă prezint n continuare schemele tehnologice pentru realizarea practică a nodurilor:
egiptene,
seminod nentrupt,
noduri sumac ntr-o direcţie,
noduri sumac n două direcţii,
noduri duble,
f) noduri duble n miţe.